ABOUT US #consumerism

81d8fa9f54efc3952e729f911c65a0e7                 Suntem intr-o epoca a consumerismului. In jurul nostru totul se destrama putin cate putin. In limite ale bunului simt nimic nu se mai regaseste. Nu reusesc sa ma regasesc prin tot acest du-te vino. Era un timp cand se punea problema rulajului in unele domenii de activitate. Firme peste firme si magazine online ca melcii dupa ploaie. Vad sponsorizari mai ceva ca propriile activitati si viata personala. Ma simt invadata. Imi simt ochii inchisi. Vreau sa privesc si sa vad ce vreau sa vad atunci cand privesc. Vreau ca ochii sa-mi arate ce-si doreste mintea. Imi vreau propriile decizii pure si nevirusate. Deschid ochii si imi caut telefonul. O scurta pauza mintala pentru a-mi delecta privirea cu ce mai e nou pe Instagram, site-ul unde odata se putea da follow la ceea ce iti placea si ce urma sa iti apara in news feed. Continui nedumerita sa dau scroll. Cineva mi-a invadat spatial personal, cineva mi-a umblat in deciziile mele. Videochat, fashionbloggeri, reclama si iar reclama, bloguri, diete, magazine online si intr-un final un chip cunoscut. O poza a unei persoane pe care o cunosc. Da, ei bine, acestei persoane stiu sigur ca i-am dat follow. Continui sa dau scroll. Rasuflu adanc si ies din aplicatie. Icon-ul de la Facebook e pozitionat fix deasupra. Deschid si intru pe news feed. Povestea continua cu acelasi scroll. Share, glume, share, reclame, share, share,… Imi lipsesc momentele cand eram captivata de viata altora atat de interesanta, de pozele din vacante, de….efectiv de poze. Inchid telefonul.

4b41949a6523dca838865d98df6b694e

(Rasuflu si mai adanc)

Tot mai multe evenimente de caritate sunt initiate pe paginile de socializare si tot mai multi oameni dau share si like, dar realitatea sa fie oare asta? Ei chiar se duc acolo? Ei chiar fac un bine? Ei bine, NU. In disperarea de a aparea intr-o lumina buna fata de ceilalti, dam share, dam like si comentam lucruri ce ne depasesc, ce nu ne definesc. In epoca asta a consumerismului excesiv, cand hainele apar si dispar de pe rafturile magazinelor mai ceva ca rulajul de mancare din frigiderul de acasa; in epoca asta in care nu avem, dar dam pe ce se poate sa ne faca sa aratam mai bine fata de ceilalti, nu reusim sa oferim si altora un sprijin, un mic ajutor. E atat de greu oare sa donezi o parte din tot ce ai strans tu acasa in sifonier? Am ajuns sa facem site-uri pentru a ne vinde hainele pe care nu am apucat sa le purtam deoarece trendurile ne depasesc. Ne scaldam in egoism si dam share la evenimente de caritate ca sa vada X si Y ce bun sunt. Platim sa impresionam, platim sa atragem priviri, platim si consumam tot ce ni se ofera pe site-urile de socializare, pe bloguri, pe Instagram, peste tot. Consumam fara limite, nu ne mai pasa de ceilalti, nu ne mai pasa de capacitatea mediului inconjurator de a ne oferi, nu ne mai pasa nici chiar de noi. Nu mai studiem, nu mai citim, nu mai socializam, nu mai iesim, nu mai facem ce ne place. Facem ce le place, ne imbracam cum ei vor, si facem totul pentru acel like, acel comentariu si acel follow pe insta. Vrem bani si doar spre asta tindem. Pana si calul are o arie vizuala mai larga decat cea pe care o avem noi in goana dupa bani. Uitam pentru ce avem nevoie de ei, uitam sa consumam cu limite, uitam de ce e cu adevarat important si mai ales uitam sa fim noi.

Toti devenim o ploaie, o stana, o nimic altceva decat niste oi ce-si urmeaza stapanul. Semanam din ce in ce mai mult unii cu altii. Daca pana acum eram diferiti prin mici defecte sau culoarea parului, a ochilor, a gusturilor in vestimentatie, ei bine acum suntem din ce in ce mai “exact” la fel. Ne vopsim, ne aranjam si ne imbracam fix cum ni se arata. Ne sculptam fix asa cum am vazut la domnisoara X.  Alegem sa purtam si sa ne petrecem timpul acolo unde spun toti ca este ok. Facem totul pentru ei. Frumusetea diferentierii prin gandire a ramas undeva blocata in trecut. Nu mai conteaza ca mie imi place galben, daca in ELLE, Marie Claire, VOGUE si pe diversele bloguri de moda scrie ca rosu este must have-ul anului, atunci this is my fav color. Devenim inhibati emotional si blocati mintal. Nu mai vedem realitatea din spatele celor ce ni se afiseaza pe masa. Facem teleghidati fix aceleasi lucruri.

E trist… Imi vine sa plang cand ma uit si vad in ce hal am ajuns cu totii. Cata rautate, cat consum si cata indiferenta…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s